Cei 4 R cu care m-am adaptat la slow living

„Uite, mami, când bate vântul, ninge cu petale!” așa mi-a spus Andrei de 6 ani și jumătate, privind la cireșul din fața terasei. Copiii au venit cu bunicii la casa de vacanță din Podu Corbului pe data de 10 martie, imediat ce s-au închis școlile și grădinițele, eu i-am urmat două zile mai târziu cu tot cu pisica de la București, cu acuarele și croșete, cu haine pentru o săptămână – două. Apoi s-a întâmplat ce știți și ne-am izolat, ieșim doar la cumpărături. Suntem 6 persoane în gospodărie, 3 câini și 4 pisici. Fiecare e unic cu trăirile și emoțiile lui. Pentru copii schimbarea a fost dificilă de la scheme cu trotineta pe asfalt la cocoțat în copaci, de la pistoale Nerf care se conectau la telefon la săbii și carambit de lemn făcute de bunicul lor. Ce credeți? A fost ușor? Cotidianul la oraș începea la 7 dimineața când suna ceasul, urma lupta cu dragonii pentru a-i pregăti pentru școală și grădiniță, apoi lucrul la diversele proiecte, consultații, pregătirea meselor și drumurile pe la antrenamentele și cursurile copiilor. Una din propozițiile pe care le spuneam des era: ”Nu am timp!” De ani buni făceam același lucru și iată-mă acum într-o vacanță neplănuită când mi s-a pus la încercare capacitatea de adaptare la schimbare. Scrisesem în CV că mă adaptez rapid și bine că nu m-au angajat pentru că era o minciună – neintenționată pentru că nu prea trecusem prin schimbări radicale, dar totuși – o minciună. A trebuit să renunț la control și să merg pe principiul ”sări tu prima pentru că Universul te va urma, plasa va apărea singură.” Ce mă ajută cel mai mult să fac față cu brio acestei tranziții la viața fără ceas și fără planuri sunt 4 lucruri care încep cu R.

1. Rutina

M-am inspirat de la Jordan B. Peterson (și de la Monica din Friends :P) și în fiecare dimineață fac patul. ”If you want to change the world, start by making your bed.” Apoi beau un pahar cu apă. Chiar dacă stau acasă și ies prin curte/livadă, în fiecare dimineață mă înfrumusețez și folosesc parfumul meu preferat pentru că fiecare zi este specială. Am descoperit că poți avea un ten frumos și curat cu produsele de la DM de la Câmpina și cu cele comandate de la Oriflame, de la o vecină drăguță, dacă dormi suficient și te hidratezi, dacă stai mai puțin încruntat și mai mult în soarele și vântul de primăvară. Cu cana de cafea în mână fac turul curții și inventariez în stories pe instagram ce flori au înflorit. Am descoperit că am o grădină cu multe specii, așa cum se cade unui inginer horticol. 😛 Am citit undeva că o femeie prizonier într-un lagăr de concentrare german se ducea în fiecare zi să vorbească cu o floare. Uneori fac meditații, seara fac yoga și sunt foarte bucuroasă că am găsit la Kaufland un izopren pe care îl folosesc în loc de saltea. M-am adaptat. Așa ajung la al doilea lucru care mă ajută enorm să fiu bine:

2. Respirația

Respirația este un proces pe care îl facem automat, cantitatea de oxigen pe care o inspirăm este egală cu cantitatea de energie pe care o primim în organism. Totul este energie. Respirația ne însoțește pe tot parcursul vieții. Atunci când suntem în pericol, ea are un ritm accelerat. Așa se întâmplă în timpul unui atac de panică, de exemplu, doar că pericolul este închipuit, alimentat de tiparele noastre de gândire cu care am funcționat până acum. Există multe materiale pe internet despre tehnici de respirație, mie mi se potrivește cea în 4 timpi. 1,2,3,4 inspir pe nas, 1,2,3,4 expir pe gură, fără pauză. Puteți găsi felul care vi se potrivește vouă la Wim Hof, de exemplu. Respirația conștientă mă menține în prezent și mă ajută să îi transmit creierului meu de maimuță că sunt ok, în siguranță, în curte. Sunt la soare, în natură, lucru pentru care sunt recunoscătoare. Și așa ajungem la următorul lucru care mă ajută să fiu bine:

3. Recunoștința

Pare dificil să găsim partea bună a lucrurilor în aceste momente când multe situații s-au schimbat și felul comod de a fi construit de ego-urile noastre a început să se modifice. Ies la suprafață frici legate de moarte, boală, conspirații, competitivitatea, validarea prin comparație, obsesii, dependențe și vicii. E perfect normal. E perfect normal să avem emoții negative. Eu spun mereu: ”Trece și asta!” Și orice situație vine să ne învețe ceva. Aceasta este deja lecție pentru avansați. Vă invit să folosiți pagina de jurnal pe care am creat-o eu. Dacă totul vi se pare neprielnic în jurul vostru, fiți recunoscători că respirați și că v-ați trezit. Zilnic, câteva zeci de mii de oameni se culcă și nu se mai trezesc . Sunt recunoscătoare pentru că sunt sănătoasă, pentru că pe timpul unei pandemii eu am alimente, am o casă pe vârf de deal cu tot confortul de la oraș, inclusiv Netflix, că am de lucru, că am învățat managementul resurselor și am încetat să arunc mâncare, că prețuiesc apa din fântână, că am timp. Am timp pentru mine, am timp și multă liniște să mă ascult, să fac tot ce îmi trece mie prin cap, să scriu, să pictez, să croșetez lucruri pe care să le port, să muncesc în grădină, să fac teme cu fiii mei, să jucăm jenga, yams, rummy, canastă, scrabble, să facem puzzle, să jucăm badminton. Am timp. Am timp și m-am apropiat mai mult de mine. Am învățat trucuri cosmetice, mă joc în fiecare zi cu altă culoare de ojă și îmi place. E bine! Totul e bine! Îi mulțumesc lui Dumnezeu! De El se leagă al 4-lea R.

4. Rugăciunea

Este ceva foarte special pentru mine și cred că așa ar trebui să fie pentru toată lumea. Dumnezeu are planul bine stabilit pentru fiecare și Lui ne opunem atunci când ego-ul vrea să controleze. Nimic nu este întâmplător și mai devreme sau mai târziu vom afla de ce. Natura nu se grăbește, totul înflorește atunci când e bine să înflorească. Și noi la fel. Vă las mai jos ultima rugăciune a părintelui Dumitru Stăniloaie:

Vorbim despre Tine, Doamne… Vorbim pentru Tine, Doamne…, …Vorbim pentru Tine, Doamne…, … Vorbim pentru Tine, Doamne…
Plini de har şi de adevăr ne sculăm din somn, nu mai suntem în somn…
Maica Domnului, să ieşim de aici… Hai să ne sculăm… Maica Domnului, nu mai vrem să rămânem aici… Maica Domnului, nu mai vrem să rămânem aici… Maica Domnului, nu mai vrem să rămânem aici… Nu mai vrem să rămânem în somn… Până când să rămânem? … Până când să rămânem? … Până când să rămânem? … Nu mai vrem să rămânem aici… Nu mai vrem să rămânem aici… Nu mai vrem să rămânem aici…
Plini de har şi de adevăr…
… Vai, vai, vai… Vai, vai, vai… Vrem să ne sculăm… Plini de har… Avem şi noi haine… Avem haine… Doamne… Plini de har şi de adevăr… Plini de har şi de voinţa de a vorbi, şi de cuvântul adevărului…
Vorbim despre Tine, Doamne…
… Cu voinţa… Plini de har şi de adevăr… Hai… Hai… Hai!… Plini de har şi de adevăr. Hai… hai… hai… Hai să ne trezim… Hai să ne sculăm… Hai să vorbim… Haide, Doamne… Hai… Hai… Hai… Hai să vorbim… Haide, Doamne… Hai… Hai… Hai să vorbim… Hai… Haide, Doamne… Hai să vorbim…“
(Textul acestei rugăciuni este reprodus de fiica părintelui Dumitru Stăniloae, Lidia Stăniloae, în volumul ”Lumina faptei din lumina cuvântului. Împreună cu tatăl meu, Dumitru Stăniloae”)

Cu siguranță Dumnezeu mă pregătește pentru ceva important dacă am făcut tranziția de la oraș unde m-am născut la viața la țară. Îi mulțumesc cu recunoștință și am încredere în ce mi-a fost scris.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *